În anul 1927 este realizat primul film care are ca personaj un robot și prezintă o perspectivă asupra unui oraș al viitorului, Metropolis. O viziune distopică, tipică acelei perioade chinuită de multe provocări și crize financiare. Din studiourile germane a ieșit la vremea respectivă o capodoperă, care a deschis drumul unui gen foarte îndrăgit, Science Fiction.
Dar de pe platourile de filmare până în viața reală, au trecut aproape 100 de ani, iar omul nu pare pregătit să îmbrățișeze cu brațele deschise propria creație. Ne sperie și ne fascinează în același timp. Ne uităm la ea ca la un copil căruia nu putem decât să îi dorim un viitor strălucit, dar care să ne aducă și nouă o cană de apă la bătrânețe.
Încă nu am explorat complet ce poate face Inteligența Artificială pentru noi, dar am creat se pare deja 2 tabere, pro și contra. Conform dualității umane, suntem incapabili să ne hotărâm dacă este sau nu benefică “nașterea” acestui copil care până acum s-a dovedit că tot ce își dorește este să ia locul părinților.
Putem sta liniștiți la acest capitol, pentru câțiva ani buni, cel puțin. Mintea omului, și mai exact modul în care această mașinărie din cutia noastră craniană a ajuns să funcționeze depășește, cel puțin la nivel teoretic orice AI al momentului. Un număr impresionant de sinapse se formează în fiecare secundă în creierul uman. Omul deține aproximativ 80 - 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni. Din păcate, din diferite motive, numărul sinapselor nu e aproximabil, ci doar speculabil.
Schimbarea nu îi este naturală omului, iar pentru a putea asimila în viața de zi cu zi, o apariție atât de nouă și periculoasă la prima vedere, necesită timp. Să nu uităm cum a fost primită lumina electrică la începuturi, iar acum nu cred că ne-am mai dori să aprindem vreo candelă prin casă. Cu toate acestea, o reacție comună în fața AI este reticența și teama că aceasta va prelua locul oamenilor și va schimba fundamental modul în care funcționăm în societate.
Una dintre temerile oamenilor pleacă de la posibilitatea pierderii locurilor de muncă, ceea ce în momentul de față se traduce prin șomaj și instabilitate economică. Apoi, depersonalizarea interacțiunilor sociale. Ne gândim că discuțiile pe care le aveam la gura sobei sau prin viu grai vor dispărea, și noi ca specie ne vom schimba atât de mult comportamentul încât trăsături fundamentale ale speciei umane vor dispărea.
Ne pierdem capacitățile cognitive, vor spune alții. Nu va mai fi nevoie să învățăm la geografie, la istorie, totul se va găsi la o simplă căutare pe Google. Aici cred că putem face o mică paranteză, nici în școală nu învăța nimeni la geografie sau istorie, decât dacă îi plăcea în mod deosebit, doar că erau forțați de nevoia de a avea note pentru a trece clasa și a nu le strica media generală).
În acest caz, AI va oferi libertate oamenilor să învețe despre ceea ce îi pasionează și îi interesează în mod direct. Dacă vom folosi în mod inteligent această libertate, am putea dezvolta generații de tineri cu adevărat pasionați de materiile pe care aleg să le aprofundeze. Pasiunea este componenta care aduce studiului, excelență.
Trecând peste toate temerile pe care le simțim la nivel visceral, și toate rănile care ni se deschid la nivel de omenire, cred că putem crea o conviețuire care să aducă beneficii mari chiar și oamenilor de rând. Dacă există pericole? Bineînțeles. Orice sabie are 2 tăișuri și orice invenție bună are capacitatea să bubuie în ochii celui care a inventat-o.
Revenind la ce am putea face mai bine, mai rapid. Activități care necesită creativitate, empatie și raționament critic, ar putea beneficia pe termen lung de atenția neobosită a oamenilor și de capacitatea acestora de a aduce sentimentele în joc, lucru pe care AI nu poate să îl facă.
Cum putem folosi concret AI în beneficiul nostru, al întregii umanități? Expresia "Sky is the limit", devine tot mai reală, dar putem începe cu îmbunătățirea serviciilor medicale, prin metode de diagnostic mult mai eficiente, planuri de tratament personalizate și identificarea anumitor afecțiuni în stare incipientă. Imaginați-vă cum ar fi să puteți testa un produs prin intermediul realității virtuale? Experiențe ce până acum necesitau timp și costuri ridicate. Să pășești în noua casă din Bali din propria sufragerie.
Într-o lume preocupată de schimbările climatice, AI are posibilitatea de a optimiza consumul de energie în clădiri, sisteme de transport și producție, contribuind la reducerea impactului asupra mediului. Unde noi am eșuat lamentabil, creația noastră poate veni cu soluția salvatoare ca planeta pe care toți o numim acasă, să rămână planeta albastră și pentru generațiile viitoare.
Automatizarea rutinelor, indiferent că ne referim la rutina de dimineață, precum cea a personajelor din The Jetsons, până la rutina de la locul de muncă. Omul are posibilitatea de a face acum ce este necesar, și să lase timpii morți și task-urile fără valoare pe seama roboților. Poate și asta fi de speriat, nu-i așa?
